| Chapter 3 |
1 |
Dupq aceea, Iov a deschis gura wi a blestemat ziua kn care s`a nqscut.
|
2 |
A luat cuvkntul wi a zis:
|
3 |
,,Blestematq sq fie ziua kn care m`am nqscut,
|
4 |
Prefacq-se kn kntunerec ziua aceea, sq nu se kngrijeascq Dumnezeu de ea din cer, wi sq nu mai strqluceascq lumina peste ea!
|
5 |
S`o cuprindq kntunerecul wi umbra moryii, nori growi sq vinq peste ea, wi neguri de peste zi s`o knspqimknte!
|
6 |
Noaptea aceea! S`o acopere kntunerecul, sq piarq din an, sq nu mai fie numqratq kntre luni!
|
7 |
Da, stearpq sq fie noaptea aceea, ducq-se veselia din ea!
|
8 |
Blestematq sq fie de ceice blastqmq zilele, de ceice wtiu sq kntqrkte Leviatanul;
|
9 |
sq se kntunece stelele din amurgul ei, kn zqdar sq awtepte lumina, wi sq nu mai vadq genele zorilor zilei!
|
10 |
Cqci n`a knchis pkntecele care m`a zqmislit, nici n`a ascuns suferinya dinaintea ochilor mei.
|
11 |
Dece n`am murit kn pkntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la iewirea din pkntecele ei?
|
12 |
Dece am gqsit genunchi cari sq mq primeascq? Wi ykye cari sq-mi dea lapte?
|
13 |
Acum aw fi culcat, aw fi liniwtit, aw dormi wi m`aw odihni
|
14 |
cu kmpqrayii wi cei mari de pe pqmknt, cari wi-au zidit falnice morminte,
|
15 |
cu domnitorii cari aveau aur, wi wi-au umplut casele cu argint.
|
16 |
Sau n`aw mai fi kn viayq, aw fi ca o stkrpiturq kngropatq, ca niwte copii cari n`au vqzut lumina!
|
17 |
Acolo nu te mai necqjesc cei rqi, acolo se odihnesc cei sleiyi de puteri.
|
18 |
Acolo cei puwi kn lanyuri sknt lqsayi toyi kn pace, nu mai aud glasul asupritorului;
|
19 |
cel mai mic wi cel mare sknt tot una acolo, wi robul scapq de stqpknul squ.
|
20 |
Pentru ce dq Dumnezeu luminq celui ce sufere, wi viayq celor amqriyi la suflet,
|
21 |
cari awteaptq moartea wi nu vine; mqcar cq o doresc mai mult deckt o comoarq,
|
22 |
cari n`ar mai putea de bucurie wi de veselie, dacq ar gqsi mormkntul? -
|
23 |
Pentruce, zic, dq El luminq omului care nu wtie kncotro sq meargq, pe care kl kngrqdewte Dumnezeu de toate pqryile?
|
24 |
Suspinurile kmi sknt hrana de toate zilele, wi jalea mi se varsq ca apa.
|
25 |
De ce mq tem, aceea mi se kntkmplq; de ce mi -e fricq, de aceea am parte!
|
26 |
N`am nici liniwte, nici pace, nici odihnq, wi necazul dq peste mine.``
|