Chapter 27

  Iov a luat din nou cuvkntul, a vorbit kn pilde, wi a zis:  

  ,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dq dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care kmi amqrqwte viaya,  

  cq atkta vreme ckt voi avea suflet, wi suflarea lui Dumnezeu va fi kn nqrile mele,  

  buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevqrat.  

  Departe de mine gkndul sq vq dau dreptate! Pknq la cea din urmq suflare kmi voi apqra nevinovqyia.  

  Yin sq-mi scot dreptatea, wi nu voi slqbi; inima nu mq mustrq pentru niciuna din zilele mele.  

  Vrqjmawul meu sq fie ca cel rqu, wi protivnicul meu ca cel nelegiuit!  

  Ce nqdejde -i mai rqmkne celui nelegiuit; cknd ki taie Dumnezeu firul vieyii, cknd ki ia sufletul?  

  Ki ascultq Dumnezeu strigqtele, cknd vine strkmtoarea peste el?  

  Este Cel Atotputernic desfqtarea lui? Knalyq el kn tot timpul rugqciuni lui Dumnezeu?  

  Vq voi knvqya cqile lui Dumnezeu, nu vq voi ascunde planurile Celui Atotputernic.  

  Dar voi le cunoawteyi, wi sknteyi de acelaw gknd; pentruce dar vorbiyi awa de prostewte?  

  Iatq soarta pe care o pqstreazq Dumnezeu celui rqu, mowtenirea pe care o hotqrqwte Cel Atotputernic celui nelegiuit.  

  Dacq are mulyi fii, ki are pentru sabie, wi odraslele lui duc lipsq de pkne.  

  Ceice scapq din ai lui, sknt kngropayi de ciumq, wi vqduvele lor nu -i plkng.  

  Dacq strknge argint ca yqrkna, dacq kngrqmqdewte haine ca noroiul, -  

  el le strknge, dar cel fqrq vinq se kmbracq kn ele, wi de argintul lui omul fqrq prihanq are parte.  

  Casa lui este ca aceea pe care o zidewte molia, ca o colibq pe care wi -o face un strqjer.  

  Se culcq bogat, wi moare despoiat; deschide ochii, wi totul a pierit.  

  Kl apucq groaza ca niwte ape; wi noaptea, kl ia vkrtejul.  

  Vkntul de rqsqrit kl ia, wi se duce; kl smulge cu putere din locuinya lui.  

  Dumnezeu aruncq fqrq milq sqgeyi kmpotriva lui, wi cel rqu ar vrea sq fugq sq scape de ele.  

  Oamenii bat din palme la cqderea lui, wi -l fluerq la plecarea din locul lui.