Chapter 12

  Dar adu-yi aminte de Fqcqtorul tqu kn zilele tinereyei tale, pknq nu vin zilele cele rele wi pknq nu se apropie anii, cknd vei zice: ,,Nu gqsesc nici o plqcere kn ei``;  

  pknq nu se kntunecq soarele, wi lumina, luna wi stelele, wi pknq nu se kntorc norii kndatq dupq ploaie;  

  pknq nu kncep sq tremure paznicii casei (mknile), wi sq se kncovoaie cele tari (picioarele); pknq nu se opresc ceice macinq (dinyii), cqci s`au kmpuyinat; pknq nu se kntunecq ceice se uitq pe ferestre (ochii);  

  pknq nu se knchid cele douq uwi dinspre uliyq (buzele), cknd uruitul morii slqbewte, te scoli la ciripitul unei pasqri, glasul tuturor ckntqreyelor se aude knqbuwit,  

  te temi de orice knqlyime, wi te sperii pe drum; pknq nu knflorewte migdalul cu peri albi, wi de abea se tkrqwte lqcusta, pknq nu-yi trec poftele, cqci omul merge spre casa lui cea vecinicq, wi bocitorii cutreierq uliyele;  

  pknq nu se rupe funia de argint, pknq nu se sfarmq vasul de aur, pknq nu se sparge gqleata la izvor, wi pknq nu se stricq roata dela fkntknq;  

  pknq nu se kntoarce yqrkna kn pqmknt, cum a fost, wi pknq nu se kntoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.  

  O, dewertqciune a dewertqciunilor, zice Eclesiastul; totul este dewertqciune.  

  Pe lkngq cq Eclesiastul a fost knyelept, el a mai knvqyat wi wtiinya pe popor, a cercetat, a adkncit wi a kntocmit un mare numqr de zicqtori.  

  Eclesiastul a cqutat sq afle cuvinte plqcute, wi sq scrie kntocmai cuvintele adevqrului.  

  Cuvintele knyelepyilor sknt ca niwte bolduri; wi, strknse la un loc, sknt ca niwte cuie bqtute, date de un singur stqpkn.  

  Kncolo, fiule, ia knvqyqturq din aceste lucruri; dacq ai voi sq faci o mulyime de cqryi, sq wtii cq n`ai mai isprqvi, wi multq knvqyqturq obosewte trupul.  

  Sq ascultqm dar kncheierea tuturor knvqyqturilor: Teme-te de Dumnezeu wi pqzewte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricqrui om.  

  Cqci Dumnezeu va aduce orice faptq la judecatq, wi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rqu